Localitatea Ieud, fost domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragoș Vodă, a fost atestată documentar în anul 1365, când regele Ludovic I, regele Ungariei, prin Diploma din 2 februarie dă dreptul de proprietate asupra moșiei din Ieud voievodului Balc și fraților săi (fii ai lui Sas și deci nepoți ai lui Dragoș, primul domn al Moldovei). Totodată, acest document confirmă independența Moldovei lui Bogdan întemeietorul, față de Ungaria.
Un paragraf din respectivul document confirmă cedarea de proprietate, astfel: ”Noi…îi dăm o moșie numită Cuhea, în țara noastră a Maramureșului, cu satele Ieud, Bascov, amândouă Visăiele, Moiseni, Borșa…, cu toate pertinențele sale, anume ape, păduri și munți și orice s-ar ține de ele, pe care moșie am luat-o de la Bogdan voievodul și de la fiii lui, infidelii noștri notorii.”
În ceea ce priveşte toponimul, numele Ieud ar putea fi interpretat ca rezultat al mai multor grafii atestate în sec. al XIV-lea, ce par să reprezinte numele posesorului de moşie care făcea parte din „cneazatele de vale ale Bogdăneştilor”, sintagmă folosită de Radu Popa pentru gruparea mai multor sate aflate în posesia unui chinez sau termenii slavi cneaz, cnezatul în latină keneziatus, însemnând o formă de proprietate ce datează dinaintea venirii slavilor, făcând parte din forma de organizare străveche a obştii
Prima biserică din localitatea Ieud a fost construită de voievodul Balc, pe proprietatea sa, în anul 1364. Biserica a fost ridicată din lemnul de brad existent pe locul respectiv. Fiind construită pe un mic deal, biserica avea să se numească ”Biserica din Deal”, pe lângă numele ctitorului ”Biserica lui Balc”, denumiri folosite și în zile noastre.
Datorită faptului că numărul creștinilor din Ieud s-a mărit, în 1912, se construiește o nouă biserică, în partea stângă a râului Ieudișor, aproape în centrul satului, numită ”Biserica din Șes”, care, datorită dimensiunilor impresionante a primit numele de ”Catedrala din lemn” de la Ieud.
Cele două biserici din Ieud sunt deosebit de frumos proporţionate, construcţii realizate în stil maramureşan din lemn de brad, posedând pictura pe perete şi pânza, lipită la juxtapunere a bârnelor. Posedă icoane pe lemn şi pe sticlă de o mare valoare artistică. În cele două biserici s-au păstrat cărti de o deosebită valoare pentru istoria scrisului romanesc: „Codicele de la Ieud” în care sunt cuprinse şi trei manuscrise în limba română, fixate în timp la 1391; un Ceaslov tipărit la 1715 la Târgovişte; un liturghier datând de la 1759, tipărit la Iaşi; un penticostar tipărit la Bucureşti în 1743.
”Manuscrisul de la Ieud”, cea mai veche carte religioasă românească, care datează din 1391 – 1392, a fost descoperită în podul bisericii vechi. Exemplarul original se află astăzi la Biblioteca Academiei Române.
