Ion Petreuș

Ion Petreuș (n. 25 august 1945, Glod, Maramureș – d. 22 iunie 2002) a urmat studiile Școlii generale din Glod, Maramureș și a Școlii Populare de Artă din Baia Mare. Încă de mic copil, a învățat să cânte la fluier, apoi din vioară și din „zongoră”, cum e numită în partea locului chitara obișnuită. În adolescență a început să cânte, împreună cu fratele său Ștefan, la căminul cultural, câștigând și câteva concursuri de amatori.

Cu o voce particulară, ca o sumă a înaintaşilor anonimi.El s-a întrupat din strigături şi doina de jale. În Glod a auzit hora păcurarului care şi-a pierdut oile, horile munţilor. Redarea lor într-un timbru propriu a fost marea seducţie a personalităţii lui. Avea faţa luminată de merele grădinii din spatele casei, ştia lecţia suferinţei dar avea harul răbdării şi al nădejdii. Alături i-au stat zongura, doba, chiar fluierul pînă la dezlegarea vocii care nu poate fi imitată. A învăţat de pe la nunţi sau jocurile din şură să improvizeze în funcţie de împrejurări, să dea replici la provocări prin strigături ironice, cu haz. Era un om veselos, necazul şi-l stâmpăra cu hori care paradoxal îi bucura pe cei din jur.

A avut curajul şi şansa să dea o altă dimensiune omului înzestrat de pe văile noastre care îşi consuma gloria în hotarele a câtorva sate. A ştiut să capteze multe izvoare, să devină stăvilar şi moară de piclu.

Ion Petreuș a decedat, pe 22 iunie 2002, în urma unui accident petrecut în curtea casei, când s-a lovit la cap și a murit apoi la secția Neurochirugie a Spitalului Județean Maramureș.