Muzeul Satului din Ieud

Comuna Ieud dispune de un potențial turistic format din datinile, obiceiurile și tradițiile populare transmise din generație în generație, de-a lungul veacurilor și de numeroase valori culturale și istorice.

Gospodăria tradițională este bine reprezentată în viața satului din Ieud, aceasta fiind imortalizată prin intermediul Muzeului satului. Acesta oglindind mai bine decât orice altceva bogăția și valorile tradiționale, etnografice și folclorice ale maramureșenilor ieudeni.

Muzeul satului este amenajat într-o fostă gospodărie țărănească, datând din anul 1890, la baza dealului pe care se află și cea mai veche biserică de lemn din Maramureș.

Muzeul cuprinde o colecție de obiecte de port popular și unelte specifice acestei zone, grupate într-o succesiune respectată din generație în generație, țesăturile fiind poziționate deasupra patului și în jurul hornului vatrei, formând o pată de culoare, menită a oferi noblețe și căldura interiorului.

Intrarea în gospodărie se face printr-o poartă monumentală din lemn de stejar, cu acoperiş din draniţă de brad. Poarta are o uşă dublă din scândură de brad, pentru vite şi atelaje şi o poartă mică. Poarta este bogat ornamentată prin sculptare, cu motivul funiei şi motive geometrice. Acest tip de poartă, specific maramureşan, fiind semnul distinctiv al unei categorii sociale: nemesii ( ţăranii liberi). Lângă poartă se află o băncuţă protejată de un acoperiş de şindrilă, ce îndeplinea funcţia de loc de socializare.

În curtea gospodăriei, pe lângă casă, se pot vedea o serie de anexe ce ilustrează principala ocupaţie din zonă, creşterea animalelor: o şură cu două grajduri şi fânar, un şopru cu corfă (fânar cu acoperiş mobil), o colejnă cu coteţ pentru porci. Tot în curtea gospodăriei se mai află o fântână cu cumpănă şi ciutură, ce are un ghizd din bârne de brad, iar în capătul opus se află o privată.

Casa este construită din cununi de bârne de brad, pe un soclu scund din piatra, şi are o şatră (prispă) pe trei laturi, cu balustrada traforată şi stâlp ornamentati prin dăltuire şi uniţi prin arcade. Pereţii casei sunt din bârne de lemn de brad, cioplite în patru feţe şi îmbinate în tehnica blockbau (cununi de bârne orizontale, technică invatată de maramureșeni de la coloniștii de origine germană ). Podeaua este din pământ amestecat cu balegă şi pleavă, doar camera mare fiind podită cu scândură.

Construcția se compune din patru încaperi, putându-se vorbi de un fel de decomandare arhaică. În mijloc este plasată tinda. Ea functionează ca punct de acces în casă și zona de distribuție a circulației (spre cele două încăperi alăturate, dar și spre pod). De asemenea, ea este un spațiu pentru depozitarea diverselor piese de uz gospodăresc (cofe, piua și pilugul pentru extragerea uleiurilor din plantele oleaginoase, găleți de apă etc.).

În plan, casa cuprinde o tindă mediana, casa (camera)mare, casa (camera) şi cămara.

În casa mare în stânga intrării se află un cuptor de dimensiuni mari, ridicat pe soclu de lemn, iar în partea opusă se află colţul cu patul şi ruda (culmea) cu ţesaturilor din lână ( cergi şi covoare). Pe pereţi, deasupra laviţelor dispuse în unghi, sunt şiruri de blide icoane pictate pe sticlă şi ştergare.

Acoperișul este de 2.5 ori mai înalt decât pereții, pentru a înlesni scurgerea zăpezilor abundente. Învelitoarea este din sindrilă numită și „draniță” de brad; pentru a fi siguri că apa nu străbate acoperișul, dranița este bătută la două rânduri.

Aici este locul unde se poate vedea cum ieudenii nu și-au pierdut în negura greutățiilor vieții limba, obiceiurile, portul, rămânând iubitori de tradiție și transmițându-le din tată-n fiu. Comuna Ieud fiind considerată ținutul viu al valorilor tradiționale, etnografice și folclorice.

Ultima actualizare: 10:50 | 8.05.2024

Sari la conținut