Mănăstirea Ieud

A doua biserică de lemn din Ieud , numită biserica din șes sau din vale, reprezintă una dintre cele mai mari construcții de lemn din România, fiind denumită și „Catedrala de lemn”, prin monumentalitate și armonia proporțiilor este, poate, cea mai frumoasă biserică de lemn din Maramureș.

A fost înălțată în 1717, după ultima invazie tătară.

Acoperișul este foarte înalt și abrupt, cu poală dublă. Absida altarului de formă poligonală este decroșată, naosul dreptunghiular are o boltă semicilindrică supraînălțată. Peste pronaosul tăvănit se înalță turnul, cu o siluetă zveltă și o înălțime apreciabilă.

Interiorul a fost decorat în stil bizantin în 1765 de către pictorul Alexandru Ponehalschi.

Pictura interioară, realizată în 1841, este aproape în întregime ștearsă. În interior se păstrează o foarte frumoasă și valoroasă colecție de icoane pe sticlă din Nicula și din alte centre de zugravi din Transilvania.

Dinu C. Giurescu scrie în Istoria ilustrată a românilor: „Ctitoriile româneşti de lemn din Transilvania, reconstruite îndeosebi după 1700, îmbină volume, suprafeţe şi linii în ansambluri de extremă armonie, eleganţă şi echilibru; acoperişul înalt, în pante repezi, este continuat cu o turlă ce se încheie cu un alt acoperiş, în vîrf de săgeată. …ctitoriile din Transilvania se individualizează net şi reprezintă o realizare majoră a genului, pe plan continental.”

Lăcașul are hramul Nașterea Maicii Domnului, iar datorită valorilor spirituale, arhitecturale și culturale pe care le ascunde această biserică a fost declarată monument istoric.