Biserica din Deal

Biserica din deal având hramul „Naşterea Maicii Domnului” (8 septembrie – Sfânta Mărie Mică), este unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din Maramureş. Este impresionantă prin amplasarea sa pe un versant pietros, pe malul pârâului Ieudișor, în cimitirul satului.

Aceasta a fost prima biserică din localitatea Ieud, fiind construită de voievodul Balc, pe proprietatea sa, prin anul 1364. Biserica a fost ridicată din lemnul de brad existent pe locul respectiv. Fiind construită pe un mic deal, biserica avea să se numească ”Biserica din Deal”, pe lângă numele ctitorului ”Biserica lui Balc”, denumiri folosite și în zile noastre. Aceasta a fost reconstruită la începutul secolului al XVII-lea de familia nobilă locală Balea. Lăcașul de cult ascunzând de-a lungul timpului mai multe scrieri importante printre care se numără ”Codicele de la Ieud”, o foarte veche scriere în limba română, care datează din anul 1391.

Biserica este cu un secol mai veche decât biserica de lemn din şes, a doua biserică de lemn din sat, şi una dintre cele mai vechi păstrate în Maramureş.

În austeritatea ei exterioară, încălzită în interior de cioplitura consolelor şi de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei şi tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureş.

Ceea ce este remarcabil pentru această biserică este spaţiul interior, cel mai elaborat poate din punct de vedere al concepţiei, al realizării tehnice, al detaliilor sculptate cărora li s-a adăugat pictura acoperind întreaga suprafaţă, operă a pictorului de fresce, Alexandru Ponehalschi.

Biserica cea bătrână din deal în Ieud a intrat în centrul atenţiei încă de la începuturile cercetării româneşti în Maramureş, în urmă cu un secol. Ioan Mihalyi de Apşa a remarcat-o în 1900 printre cele mai frumoase din Maramureş. În 1909, Ioan Bîrlea a adunat inscripţiile din biserică în valoroasa sa colecţie de însemnări din bisericile maramureşene. Doi ani mai târziu, Tit Bud a datat biserica din 1364, considerând-o cea mai veche biserică din Maramureş. Binecunoscutul etnograf Tache Papahagi a remarcat biserica din Ieud Deal în cercetarea sa în Maramureş, în primii ani după primul război mondial, pentru picturile murale bine conservate, pe care le-a ilustrat în unul din puţinele clişee apărute în cartea sa. Structura şi mai ales pictura au fost descrise mai pe larg de Victor Brătulescu în 1941, care a publicat şi 18 imagini şi 8 schiţe. Tot atunci au fost făcute primele relevee ale bisericii, de arhitectul N. Chioreanu. Mult mai târziu, în 1968, I. D. Ştefănescu a reluat descrierea temelor principale din pictura bisericii. Tot de pictura murală, dar mult mai sistematizat, s-a ocupat şi Anca Pop Bratu în 1982. Biserica a fost documentată, studiată şi datată dendrocronologic în 1997 în timpul ultimei restaurări. În prezent, 2007-2009, pictura bisericii trece printr-un necesar proces de restaurare şi conservare.

Pictarea bisericii
Pictura a fost realizată în jurul anului 1782 de către meşterul zugrav Alexandru Ponehalschi din Berbeşti – Maramureş, direct pe lemn. La îmbinările lemnului şi în zonele cu denivelări pictura este făcută pe pînză.

Pictura murală acoperă întreaga suprafaţă interioară a bisericii, în altar, naos şi pronaos. Ansamblul picturii murale, remarcat de istoricul de artă Anca Pop-Bratu pentru bogăţia programului iconografic, complexitatea rezolvărilor compoziţionale şi varietatea decorativă, nu este nici datat nici semnat. Ea a forţat însă datarea picturii din Ieud Deal în anul 1782, sprijinindu-se pe o icoană datată ce poate fi atribuită lui Alexandru Ponehalschi. Prin această datare, Anca Pop-Bratu a încadrat pictura murală din Ieud Deal în perioada de final a creaţiei artistului, imaginându-şi o evoluţie progresivă spre acest punct culminant din creaţia sa. Se ştie însă că o icoană mobilă poate fi completată inventarului ulterior şi nu poate data cu fermitate o pictură murală.

Documentele de arhivă aduc mai multă lumină în jurul datării picturii murale din Ieud Deal.

Ceea ce, însă, a înnoit cu adevărat lăcaşul de cult la 1765 a fost, foarte probabil, repictarea ei.

GALERIE FOTO: Icoanele pictate de Alexandru Ponehalschi

GALERIE FOTO: Interiorul Bisericii din Deal

 

Texte aflate în pictura murală
Textele în română cu caractere chirilice încadrate în pictura navei, aflate sub ferestrele de jos, îndeosebi cea a crâsnicului spre nord și a diacului spre sud, conțin îndemnuri teologice către credincioși, deosebit de interesante în contextul frământărilor religioase din acea epocă în Maramureș. Pe fondul temelor pictate împrejur, în navă, textele de sub ferestre apar drept manifeste ale păstrării tradiției ortodoxe în Maramureș. Textul lor trebuie cu mai mare atenție documentat, acolo unde mai este lizibil, și analizat:Sub fereastra crâsnicului, peretele de nord în navă: „Înpotriva sfintei … sau zugrăvit pravoslavnica beserecă aceștie să nu fie cum cinstiților, și întru Hristos sf/fra/iubiți, preoți și dascăli și mireani această dumnazăescă … să nu cumva hulum înpotriva cine ști mai bene să îndireptaze pre noi mult este jitie a sfinților perinți”

Sub fereastra diacului, peretele de sud în navă: „… care era întru începutu, care amu auzitu, care văzutu cu ochii noștri la ceea ce și mâinile noastre au pipăitu … arătat ș’am văzutu și mărturisit cu sămnulu a tuturora sfinților.”

Structura
Această biserică a fost concepută la vremea ei ca una din lăcașurile mari, 7,15 m largă și 11, 87 m lungă, cu o capacitate maximă de circa 340 credincioși, Biserica este dispusă de la vest la est cu o o tindă unde stăteau în vechime doar femeile (pronaos), apoi nava unde stateau bărbaţii şi altarul. Cele două spaţii pentru bărbaţi şi femei sunt egale. E bine de observat că la începutul secolului al XVII-lea în Maramureș nu erau ridicate pridvoare, iar la această biserică această parte nu a fost adusă nici mai târziu. Intrarea se face din vest printr-un portal fără decor, repetat și la intrarea în navă. Pronaosul sau tinda femeilor este tăvănită sub tălpile turnului și deschisă spre biserica bărbaților prin goluri în perete de fiecare parte a ușii. Biserica bărbaților sau nava este principala încăpere, subliniată de cerul înalt al bisericii (bolta). De remarcat că înălțimea navei este egală cu lărgimea ei, o proporție remarcată și la alte biserici de la începutul secolului al XVII-lea în Maramureș. Spre altar sunt trei uși iar în fața iconostasului există o solee ce marchează trecerea dinspre profan spre sacru. Altarul este decroșat și încheiat cu cinci laturi exterioare scurte. El are 4,15 m lățime și 3,6 m adâncime. Interiorul este luminat de ferestre mărunte în unghi ascuțit care inițial au fost și mai mici.

Tehnică
Butea bisericii din Ieud Deal este ridicată din bârne de molid, legate cu cheotori netede în dinte ascuns. Tălpile și portalele, mai expuse la umezeală, sunt făcute din lemn de stejar. Pereții sunt ridicați drepți cu bârne fasonate din secure și bardă, apoi rigidizați cu cuie de lemn. Între bârne sunt făcute scobituri „cuptytye” pentru etanșeizarea pereților.

Din fotografiile de epocă reiese că chetorile au fost o perioadă acoperite cu scânduri. Este posibil ca la una din reparațiile anterioare sau prin tasare o parte din cheotori să fi fost distruse. Reparațiile din colțul de sud-est al navei datează din 1959. Cu toate acestea, cheotorile din celelalte colțuri arată o calitate deosebită a execuției și participarea unor meșteri de biserici specializați.

Spre deosebire de alte monumente, acest ansamblu cuprinde o clopotniţă de lemn plasată într-unul din colţurile cimitirului; Drumul crucii, format dintr-o serie de 14 mici construcţii de zidărie care adăpostesc tablourile staţionărilor pe muntele Golgotha ,realizată la începutul secolului al XX-lea şi împrejumuirea cu zidărie de piatră.

Ultima actualizare: 10:50 | 8.05.2024

Sari la conținut